Enigmele petrolului

65Două aspecte sunt clare, scaderea prețului petrolului nu a scăzut producția de țiței și nici nu a influențat creșterea economiei globale, cum ar fi fost de așteptat. Sunt enigmele carora analiștii le caută o explicație. 

Cu mai puțin de zece ani în urmă, lumea căuta în disperare petrol, în mare parte pentru a alimenta piața ”înfometată” a Chinei, care a împins prețul petrolului chiar și la 140 de dolari pe baril în 2008. Giganții petrolieri controlați de stat, precum Saudi Aramco au avut acces la cele mai ieftine rezerve, forțând firmele private  să caute resurse departe, în Arctica, Brazilia și în apele adânci ale Angolei , considerate rare. Investitorii sunt îngrijorați că problema petrolului i-ar putea lăsa fără oportunități de creștere, astfel că au încurajat căutarea de petrol scump, recompensarea potențialului de creștere a producției la fel de mult ca și rentabilitatea.

În prezent, teama producătorilor este mai degraba excesul de petrol, și nu un deficit. La sfârșitul lunii trecute, International Energy Agency (IEA), o instituție cu autoritate în prognoze, avertiza că  “piața petrolului s-ar putea îneca într-un exces de ofertă”.

Anul trecut, s-au produs, în toată lumea, 96,3 milioane barili/zi de petrol, consumul fiind de 94,5 m b/zi. Așadar, în fiecare zi, aproape 1,8 m barili s-au dus în tancurile de depozitare, care de altfel s-au umplut rapid. Și deși s-a început construirea de noi tancuri, rămîne pericolul ca petrolul să se reverse, atrag atenția analiștii.

Pentru producătorii de petrol acest fapt reprezintă un semnal de alarmă și scoate în evidență două puzzle-uri. Când în noiembrie 2014, Arabia Saudită a forțat OPEC să mențină robinetele deschise cu toate că prețul se prăbușea, spera că îi va afecta destul de repede pe producătorii din America cu prețuri mari.

Oricum, analiștii se așteptau la o revenire rapidă a prețurilor, acum însă estimează că prețul petrolului nu va recupera scăderile cel puțin până în 2017.

Impactul supraofertei de petrol asupra economiei este o altă enigmă. Un combustibil ieftin ar fi trebuit să stimuleze creșterea economică. Industriile care utilizează petrol ca in put sunt mult mai profitabile. Beneficiile pentru națiunile consumatoare depășesc, de regulă, costurile celor care le produc.

Până acum, în  2016 o scădere de 28% a prețului petrolului a coincis cu turbulențe pe piețele de capital mondiale. Este ca și cum aceste piețe ar lansa ipoteze provocatoare cu privire la beneficiile economice ale prețurilor joase la energie sau că, creșterea economică este atât de anemică că o saturare de petrol nu va ajuta foarte mult.

Iranul pare să fie cauza imediată a scăderii piețelor, potrivit analiștilor, țară care a promis că va crește producția de petrol la 500.000 de barili/zi, în timp ce alți membri ai OPEC, precum Arabia Saudită și Irakul sunt la un nivel record de pompare. Rivalitatea efervescentă între conducătorii de la Teheran și Riyadh face greu de imaginat că cei trei producători ar putea fi de acord cu un fel de disciplină de producție, la care OPEC a mai apelat în trecut pentru a salva prețurile.

Indiferent de influența OPEC, cel mai probabil înțegererile în cadrul cartelului producătorilor de petrol vor eșua, întrucât industria petrolului s-a schimbat în mai multe moduri. Producătorii de șist utlizează tehnologie mai ieftină și mai rapidă de implementare comparativ cu platformele convenționale, ceea ce a făcut industria mult mai antreprenorială.

Deprecierile mari în raport cu dolarul au ajutat economiile asediate, cum ar fi Rusia, Brazilia și Venezuela să mențină producția, prin creșterea veniturilor în moneda locala raportate la costuri. Temerile crescânde privind schimbările climaterice, odată cu apariția unor tehnologii alternative de energie, le-a sugerat unor producători de petrol idea că este mai bine să pompeze cât de mult pot, cât încă mai pot. ”Uneori este mult mai costisitor să oprești producția decât să o menții la preț jos”, spune Simon Henry, director financiar la  Shell.

Intre timp, producători importanți de petrol au declarat că vor reduce zeci de mii de locuri de muncă și miliarde de dolari în investiții, dar ei sunt reticenți în abandonarea unor proiecte care se pot adăuga la producția viitoare.

Oricum, după summitul de la Paris, din decembrie 2015, privind schimbările climaterice, unii analiști au afirmat că cele mai recente crize ale petrolului au reflectat schimbări structurale în comportamentul de consum de petrol, pe fondul îngrijorărilor climaterice – așa numitul ”vărf al cererii”.

Într-adevăr, atitudinea mai responsabila față de climă se accentuează și se vede în faptul că multe companii petroliere dezvoltă mai mult gaz decât petrol, sperând să se substituie energiei prin cărbune. Însă ar putea fi prea devreme să credem că epoca motorului pe benzină ia sfârșit.

Cel mai probabil, prețul petrolului se va opri în cele din urmă din scădere și, dacă este ca și în ciclurile anterioare, acesta ar trebui să urce brusc, datorită investițiilor insuficiente în rezerve și epuizarea naturală a sondelor existente.

Oricum, companiile mari petroliere sunt nevoitre să găseasca răspunsuri la câteva probleme existențiale. Ar trebui, în viitor, să continue ca și până acum, adică să caute locuri scumpe, cu riscul de a avea rezerve, în timp ce îngrijorările privind mediul cresc? Ar trebui să reinvestească profiturile în șist sau în tehnologii verzi? Sau ar trebui să întoarcă profiturile acționarilor, așa cum au făcut câteva companii de tutun, marcând începutul sfârșitului erei de combustibil fosil? Oricare ar fi deciziile lor, era ”șocurilor” petroliere este departe de a se termina, susțin majoritatea analiștilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *